BIOLOGIE ŞI PROCREARE

Ce aveţi cu copiii? Nu vă plac copiii?

Voluntarii VHEMT iubesc copiii la fel de mult ca oricine. Problema nu este atât de "a avea copii" cât de a avea adulţi. Impactul scutecelor de unică folosinţă asupra mediului este mare dar suntem adulţi mult mai multă vreme decât suntem copii.

Oamenii care se gândesc să facă un copil uită adesea că vor crea o nouă fiinţă umană care peste câţiva ani va fi un adult.

Tinereţea este o perioadă minunată a vieţii, atât pentru oameni cât şi pentru panda sau pantere. Este tristă perspectiva că oricare dintre acestea ar putea să nu mai existe. Un pui de condor nu o fi la fel de drăgălaş ca un bebeluş, dar trebuie să alegem să renunţăm la unul dacă vrem ca ceilalţi să supravieţuiască.

Bunăstarea copiilor se va îmbunătăţi pe măsură ce numărul lor va scădea. Având în vedere lumea pe care o creăm pentru generaţiile viitoare, a procrea astăzi este ca şi cum am închiria copiilor noştri camere într-o clădire în flăcări.

Alegerea de a nu mai produce o altă persoană demonstrează o dragoste profundă pentru Viaţă.

Nu credeţi că cei care fac copii în ziua de azi nu sunt cei care ar trebui?

Unii spun "Cei care fac copii în ziua de azi nu sunt cei care ar trebui." De câte ori aţi auzit această afirmaţie? Putem fi siguri că cei care o spun nu vorbesc de ei înşişi. Ei se referă la "acei idioţi, tâmpiţi degeneraţi, care n-ar trebui să procreeze. Cei prea săraci să-şi crească copiii sau atât de scrântiţi încât nici măcar nu le plac copiii şi ar putea sa-i maltrateze." Cu siguranţă, aceasta duce la ideea că "specimenele necorespunzătoare nu ar trebui sa-şi duplice vreodată defectele."

În aceste opinii este implicită ideea că anumiţi oameni sunt cei potriviţi pentru a-şi transmite genele. Oamenii inteligenţi, cu o situaţie financiară bună, responsabili, bine integraţi în societate, cu gene superioare, trebuie să se înmulţească. Până la urmă cineva tot trebuie s-o facă, nu?

Se poate, dar chiar dacă inteligenţa ar putea fi măsurată sau moştenită, nu există nici o dovadă că gazele de eşapament ale oamenilor inteligenţi put mai puţin decât cele ale idioţilor. În plus, din moment ce bogaţii sunt mai în măsură să ofere bunăstare materială familiilor lor decât cei dezavantajaţi economic, tot ei sunt şi cei care dăunează cel mai mult mediului cu consumul lor excesiv.

Unii spun că credinţa lor religioasă sau politică are nevoie de mai mulţi membri pentru a face lumea mai bună, dar nu există nici o garanţie că progenitura va urma tradiţiile părinţilor. De fapt, chiar contrariul pare să fie norma în societăţile moderne. De altfel, dacă singurele persoane care adoptă un sistem de credinţă sunt cele care se nasc în el, trebuie să existe neajunsuri serioase în acel sistem.

Alţii afirmă că rasa sau grupul lor etnic este în minoritate, sau va fi în curând dacă nu ţin pasul. A duce mai departe numele de familie este de multă vreme o justificare indiscutabilă pentru reproducere, iar când un cuplu spune că vor sa "aibă unul al lor", ce vor să spună de fapt este "să facem unul care să aibă genele noastre." Gândirea din spatele acestei mentalităţi de linie de sânge este adâncă şi puternică: să fim mai mulţi "Noi" şi mai puţini "Ei". Nu vă miroase a rasism? Când unele cupluri încearcă să conceapă un copil de un anumit sex, este vorba şi de sexism. Este mai mult decât elitism să creăm replici după noi înşine în timp ce zeci de mii de copii ai Altora mor în fiecare zi din lipsă de îngrijire.

În orice caz, a spori numărul de oameni care împărtăşesc o filozofie sau un bagaj genetic nu le ameliorează mereu situaţia. "Războaie de reproducţie" între grupuri rivale au reusit să deplaseze puterea politică în câteva guverne bazate pe majoritate, însă membrii acelor grupuri de obicei nu se găsesc într-o situaţie mai bună doar prin apartenenţa la un bloc de votanţi mai mare. Reproducerea pentru putere este un vestigiu al acelei vechi tradiţii de crimă în masă pe care o numim genocid. Motivaţia rămâne aceeaşi.

Adevărul este, după cum ştiu Voluntarii VHEMT, că întreaga specie care "face copii" este cea care nu ar trebui să facă. Oricare ar fi diferenţele noastre superficiale, suntem cu toţii Homo sapiens. Câtă vreme extincţii ale celorlalte vieţuitoare continuă într-un ritm infernal, crearea intenţională a încă unuia dintre noi nu poate fi justificată.

Linkuri în engleză
Selective breeding advocates:
Eugenics: Future Generations
Racial: American Renaissance
Ideology: Secular Quiver
Religious: Efrat, Quiver Full

Sunt super deştept. Nu ar trebui să-mi transmit genele?

Crezi că ai trece un test de inteligenţă minimal dacă ar fi cerut pentru un "permis de procreare"?

Pentru a afla, răspunde la următoarea întrebare:

Având în vedere zecile de mii de copii care mor zilnic de malnutriţie şi considerând numărul de specii care dispar ca urmare a reproducţiei noastre excesive, credeţi că ar fi o idee bună să vă reproduceţi?

DA

NU

Mulţumim pentru participare.

Cum rămâne cu instinctul uman de a procrea?

Oamenii, ca toate creaturile, au porniri care conduc la reproducţie. Pornirea noastră biologică este de a face sex, nu de a face copii. "Instinctul" nostru de a procrea este acelaşi ca instinctul veveriţei de a planta copaci: pornirea este de a face rezerve de mâncare, copacii sunt un rezultat natural. Dacă sexul este o pornire de a procrea atunci foamea este o pornire de a defeca.

Dorinţele induse de cultură pot fi atât de puternice încât par biologice dar nu există nici un mecanism evolutiv pentru un instinct de a procrea. De ce ne oprim când am făcut câţi copii vream? Dacă instinctul este de a ne reproduce, cum se face că atâţia dintre noi sunt capabili să-l depăşească? Sunt prea mulţi care nu au simţit niciodată acea pornire: mutaţii nu apar într-o proporţie atât de mare a unei populaţii.

Considerând originea noastră evolutivă, imaginaţi-vi-l pe Homo erectus simţind pornirea de a crea un nou om. Ar trebui atunci să înţeleagă că este nevoie de o femeie, că trebuie să execute actul sexual şi că trebuie să aştepte nouă luni.

Având în vedere frecvenţa cu care specia noastră simte pornirea sexuală, este probabil că sexualitatea umană are mai mult o funcţie de întreţinere a relaţiei de cuplu decât de procreare. Copiii sunt vulnerabili o perioadă atât de îndelungată încât supravieţuirea lor, în timpuri preistorice, depindea de o relaţie puternică între părinţi. Bonoboşii, probabil rudele noastre biologice cele mai apropiate, fac sex mai mult pentru motive sociale decât pentru reproducţie.

Chiar nu exista motive valabile pentru procrearea oamenilor?

Dacă copiii ar fi aduşi pe lume doar printr-un act de raţiune pură, ar mai continua oare specia umană să existe? Ar avea oare omul îndeajuns de multă compasiune pentru generaţiile viitoare încât să le scutească de povara existenţei? Sau, în orice caz, să nu decidă sa le impună această povară cu sânge rece?

~Arthur Schopenhauer (1788-1860)
Despre suferinţele lumii, 1851

Precum filozoful grec Diogene căutând toată ziua cu un felinar aprins o persoană cinstită, căutarea unui motiv raţional şi etic pentru a crea o nouă fiinţă umană continuă fără success. Întrebaţi pe cineva de ce intenţionează să facă un copil şi probabil veţi primi unul dintre răspunsurile din tabloul de mai jos. Adevăratele motive sunt date la mijloc iar alternative ale procreării pentru acele motive sunt date la dreapta.

De ce procreăm?

Trebuie să recunoaştem, a cere Voluntarilor VHEMT să judece motivele de procreare umană este similar cu a organiza un concurs pentru specia cea mai inteligentă şi a cere "speciei celei mai inteligente" să stabilească standardele pentru a câştiga. Aşa că judecă tu: este vreunul din motivele acestea suficient de convingător pentru a justifica crearea unei noi fiinţe umane astăzi?

Dacă doreşti poţi citi motive selecţionate de la alţii sau poţi merge la De ce procreăm pentru a da propriile tale motive. (în engleză)

Deşi majoritatea concepţiilor sunt neintenţionate, o dorinţă de a se conforma unui lucru pe care societatea îl consideră normal este probabil prima cauză a sarcinilor nedorite. Mulţi dintre cei care continuă să procreeze nu s-au gândit niciodată la alternative. Propaganda natalistă continuă să se răspândească nestingherită.

Am vrut dintotdeauna să am un copil al meu. Ce altceva e mai important în viaţă?

Pentru mulţi dintre noi nu este de ajuns să ne spunem nouă înşine "n-o face". Majoritatea oamenilor care nu sunt deja părinţi au nevoie de alternative pentru a satisface nevoile pe care procrearea pare să le satisfacă.

Atât bărbaţii cât şi femeile pot simţi nevoia de a îngriji. A se ocupa de ceilalţi "copii" ai Pământului poate fi o alternativă valabilă. Reabilitarea şi protecţia biosferei, prezervarea habitatului, reîmpădurirea, adoptă-un-pârâu şi grădinăritul sunt câteva posibilităţi.

Pentru cei care preferă să nu înlocuiască oamenii cu natura există destui copii care au nevoie de părinţi. Adopţia şi copiii rudelor pot satisface nevoia. De asemenea, slujbe în îngrijirea copiilor şi în educaţie pot oferi oportunităţi pentru generozitate şi afecţiune.

Tinerii nu sunt singurii care au nevoie de îngrijire. Noi, oamenii, precum alte animale domesticite, avem neoie de îngrijire în anumite momente din viaţă. A ajuta bătrâni, handicapaţi, bolnavi sau alte persoane în dificultate poate, de asemenea, să satisfacă nevoi altruiste.

Animalele de companie au un impact asupra mediului mai mic decât oamenii şi mulţi oameni care aleg să nu facă copii găsesc împlinire emoţională în adoptarea unui câine sau a unei pisici.

Primul pas în a găsi o alternativă a procreării este de a schimba mentalitatea pro-natalistă. De la o vârstă fragedă ni s-a spus că într-o zi vom avea proprii noştri copii. Am fost întrebaţi "Câţi şi când?". Când răspunsul nostru devine "Nicicând", alternativele încep să capete sens.

Eseu: A procrea sau a nu procrea (în engleză)

Uită-te la mulţimea asta de copii nedoriţi, sărmani, nenorociţi şi flămânzi! E plină lumea de ei!

E o problemă mondială îngrozitoare! Aş vrea să putem ajuta cumva...

Ştiu cum! Hai să facem încă un copil! Măcar copilul nostru va fi dorit!

Trebuie să nu mai facem sex?

Sexul este felul în care aproape toţi copiii sunt concepuţi dar este oare actul sexual cu adevărat cauza principală a reproducerii umane? Să analizăm statisticile:

Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că, pe zi, în medie 100 de milioane de cupluri au raporturi sexuale, ceea ce reprezintă doar 3,3% din cele 6 miliarde de oameni. Acest nivel derizoriu de activitate sexuală are ca rezultat aproximativ 910 000 de sarcini, mulţumită parţial contraceptivelor şi sterilităţii. Pentru o multitudine de motive, 55% din aceşti zigoţi nu supravieţuiesc până la naştere. După o estimare a Biroului de recensământ al SUA 359 000 de naşteri au loc zilnic.

Prin urmare mai puţin de 0,4% din împreunările heterosexuale zilnice conduc la crearea a noi oameni—o corelaţie statistic insignifiantă pentru a susţine cauzalitatea. De fapt se rotunjeşte la zero.

Fă calculul pentru tine însuţi! Estimează de câte ori ai practicat acte sexuale în timpul vieţii tale. Apoi estimează de câte ori încercai să faci un copil. Împarte numărul mic la cel mare pentru a obţine procentajul de ocazii în care sexul şi procrearea te-au motivat simultan.

Poate dacă erau mai multe oportunităţi de satisfacere sexuală nu ar mai fi atâţi oameni care simt nevoia să umple un gol deranjant cu un nevoiaş dependent.

[Ia aminte: explicaţia de mai sus arată cum statisticile pot fi manipulate. Dacă privim ecuaţia din celălalt capăt, mai mult de 99% dintre noi au fost concepuţi printr-un act sexual.]

VHEMT promovează avortul?

Numai când o persoană este însărcinată.

Pe o notă mai serioasă, sarcina trebuie evitată pe cât posibil. Sarcinile nedorite sunt cauza marii majorităţi a avorturilor şi VHEMT cu siguranţă nu susţine sarcinile nedorite.

Mişcarea nu susţine nici sarcinile dorite. Din nefericire, concepţii accidentale se întâmplă, aşa că o plasă de siguranţă disponibilă este esenţială pentru bunăstarea fetelor şi femeilor. Criminalizarea avorturilor nu le-a împiedicat niciodată, doar le face periculoase: se estimează că avorturile ilegale cauzează între 68 000 şi 74 000 de morţi şi 5 milioane de complicaţii pe an.

Avortul este imposibil fără concepţie, prin urmare contracepţia evită avorturile.

Problema dreptului unei femei de a avea acces la un avort legal şi sigur depăşeşte domeniul VHEMT. Totuşi, primul cuvânt este "voluntar" şi naşterile forţate nu sunt voluntare. Un larg evantai de opinii pe acest subiect există în Mişcare.

Grafic al Naţiunilor Unite privind disponibilitatea avortului şi contracepţiei pe ţară 2007

Fertilitatea în lume 2007

Premii prestigioase pentru responsabilitate reproductivă

Acest premiu este acordat acelor cetăţeni remarcabili care realizează că mai mult de 6 miliarde de oameni pe Pământ este peste măsură şi care acţionează în consecinţă.

Oricine, inclusiv părinţi biologici, care a ales contracepţia permanentă chirurgicală (vasectomie, ligatura chirurgicală a trompelor uterine, histerectomie etc.) poate descărca acestă imagine animată. Te rugăm să incluzi un link spre această pagină când afişezi cu mândrie premiul Foarfeca de argint pe site-ul tău.

Acest premiu este rezervat exclusiv acelor pionieri curajoşi care nu au procreat şi nu vor procrea niciodată. Premiul Foarfeca de aur onorează persoanele fără copii care au ales contracepţia permanentă chirurgicală (vasectomie, ligatura chirurgicală a trompelor uterine, histerectomie etc.) pentru a nu crea alţi Homo sapiens. Părinţii adoptivi care nu au conceput niciodată şi care nu susţin industria fertilităţii (mame surogat, donatoare de ovule, fertilizare in vitro, bănci de spermă) pot şi ei să descarce această imagine animată. Te rugăm să incluzi un link spre această pagină când afişezi cu mândrie premiul Foarfeca de aur pe site-ul tău.

1. Presiune personală. Condiţionarea culturală pentru a procrea începe devreme şi continuă la vârsta adultă. Este atât de puternică încât cei mai mulţi dintre noi nu s-au gândit niciodată să nu procreeze. Este atât de răspândită, încât nici nu ne dăm seama că am fost îndoctrinaţi de societate să acţionăm contrar intereselor noastre. Dorinţa de a face copii pare naturală, aproape biologică. O alegere nu este foarte utilă dacă nu ştii că o ai.

2. Presiune socială pozitivă. Nu există decât un singur răspuns acceptabil în societate la anunţul unei sarcini sau naşteri: "Felicitări!" În ciuda lipsei unui beneficiu social, societatea trăncăneşte fără noimă despre bucuria de a adăuga alţi oameni.

3. Presiune economică pozitivă. Stimulări economice pentru procreare vin de la cei care controlează destui bani pentru a le oferi. Guvernele controlate de corporaţii peste tot în lume plătesc prime pentru copii cu speranţa de beneficii economice viitoare. Oameni plasaţi mai sus in piramidă ştiu că au nevoie de o bază largă pentru a le susţine poziţia privilegiată.

4. Presiune socială negativă. Cuplurile fară copii îndură dezaprobarea societăţii pentru neglijarea datoriei de a produce material pentru fabrici şi tunuri. Acuzaţii de decadenţă, imaturitate şi egoism presează cuplurile să se conformeze şi să procreeze. În cazuri extreme, femeile care nu reuşesc sa producă un moştenitor—preferabil de sex masculin—riscă să fie evitate, respinse şi chiar ucise.

5. Presiune economică negativă. Cei care aleg să se eschiveze de la procreare nu sunt amendaţi direct, dar sunt obligaţi să subvenţioneze alegerea altora de a procrea.

6. Presiune pură. Procrearea forţată atinge rareori nivelul oribil din România sub Ceauşescu, dar oricând serviciile de contracepţie şi libertăţile reproductive sunt restrânse, este automat exercitată o presiune pură de a procrea. Sute de milioane de cupluri sunt private de dreptul lor uman fundamental de a înceta producerea mai multor copii decât vor şi pot să îngrijească.

Cea mai importantă decizie cu care se confruntă un cuplu este dacă să aducă sau nu încă o fiinţă umană pe lume. Presiunea către una dintre alegeri încalcă autonomia. Orice nivel de presiune pentru a-i forţa să-şi asume sarcina extenuantă de a creşte copii este nedrept. Libertatea reproductivă şi responsabilitatea sunt bazate pe respectarea alegerilor personale ale celor care se gândesc la a crea o nouă fiinţă umană.

Rolul Vaticanului în limitarea libertăţii reproductive

Papa Bendict XVI este contra prezervativelor, chiar şi pentru prevenirea SIDA

Lipsa de alegere reproductivă a femeilor

Presiunea familiei şi a societăţii motivează pe 72% în India

Recunoaşterea internaţională a dreptului nostru uman fundamental de a nu procrea în secţiunea POLITICĂ a siteului.

Dacă ai fi conducătorul lumii, care ar fi nivelul de presiune pentru contracepţie când ai anunţa politica ta de planificare familială globală? Fiecare nivel are avantaje şi inconveniente. Distrează-te şi tu adaugând pe ale tale.

Sondaje la standuri de informare în vestul SUA folosind tabelul de mai sus au produs în mod consistent o preferinţă medie puţin peste nivelul 3. Nenorocirea este că multe regiuni nu au atins nivelul unu. Indiferent câtă presiune credem că este necesară pentru a ameliora densitatea populaţiei, cu siguranţă putem fi cu toţii de acord că justiţia socială necesită libertatea reproductivă ca nivel mimim.